Sebastian Moldovan

Sebastian Moldovan

Am cunoscut de mic viaţa rurală extrem de simplă şi am dezvoltat o apreciere genuină pentru lucrurile care au o semnificaţie şi o curiozitate reală pentru tot restul. Nu am avut niciodată o singură pasiune, dar întotdeauna interese diverse. Am observat şi am folosit în cercetarea mea raporturile şi diferitele aspecte ale acestor pasiuni. Am simţit nevoia să aduc la suprafaţa ceea ce nu este vizibil şi perceptibil, să numesc lucruri care nu există încă. Nu am ezitat să mă autochestionez permanent în căutarea unui adevăr. Cred că logica şi intuiţia sunt un set de unelte infailibile. Existenţa mea artistică este materială şi de multe ori pur contextuală, prin urmare direcţia lucrărilor mele se poate schimba de multe ori adesea în mod radical. Mă exprim mai ales prin video şi prin instalaţii site-specific, datorită caracterului lor trecător şi a capacităţii de a se adapta unui mediu. În 2007 am început să lucrez cu plante, în timp ce eram într-o rezidenţă la Casino de Luxembourg. Obiectivul principal al rezidenţei era desenul şi a trebuit să umplu un perete întreg în interiorul spaţiului expoziţional cu un desen la scară mare. Presiunea de a realiza un desen atât de puternic a fost prea mare pentru mine, pentru că eram obişnuit cu lucrul pe hârtie, cu liniile fine. Contextul m-a determinat să desenez un vrej de fasole, asemănător cu cel din povestea Jack şi vrejul de fasole. Desenul se întindea pe întreg peretele. De atunci am cultivat seminţe de fasole, pe care le-am plantat în atelier, în spaţii expoziţionale, sau în grădinile locurilor în care am locuit în ultimii ani. Interesul legat de boabele de fasole s-a transformat într-o preocupare legată de reprezentarea grădinilor ca un spaţiu al interacţiunii, memoriei şi experienţelor directe. Micile mele grădini urmau să întrerupă monotonia unei instituţii sau să determine reconfigurarea unui spaţiu. În acelaşi timp, vrejurile de fasole s-au transformat în beţe, chiar bastoane care puteau susţine un om sau o situaţie. Bastoanele au devenit araci prezenţi în expoziţiile unde eram invitat, aşteptandu-şi potenţialul proprietar. Bastoanele se transformaseră în araci care existau în mod autonom în pivniţele spaţiilor unde am expus, discutând posibilităţile prezente în fiecare zonă populată. Dintr-o perspectivă pur artistică, aracul reprezenta arta la limita artei sau a artistului. A fost de asemenea şi o initiativă de descentralizare, referindu-se la o parte a scenei de artă la care această lucrare se referea: zona marginală, cartierele, iniţiativele minţilor tinere.

Sebastian Moldovan

2015 SEBASTIAN MOLDOVAN /AND/ YOU NEVER KNOW WHAT'S OFF
2015 SEBASTIAN MOLDOVAN /AND/ YOU NEVER KNOW WHAT'S OFF